Manifestul Trezirii - explicatie ( Pastor Paul Dan)

INVESTIGAREA CULTURII POPULARE ( POP) SI A MUZICII ROCK

„Am 17 ani şi sunt nevrotic.

Unchiul meu spune că

acestea două lucruri merg întotdeauna împreună.

El zice: ‚când oamenii te întreabă ce vârstă ai,

de fiecare dată să răspunzi:

`17 si sunt nevrotic.`”

- Raz Bradbury -

Introducere

Îl invit pe cititor să arunce o privire peste conţinutul acestei investigatii necesare pentru a susţine afirmaţiile prezentate în Manifetul Trezirii, care multora li s-au părut a fi prea dure. Această investigatie este bazată pe cercetări făcute exclusiv din surse necrestine. Intenţionat am folosit numai acest gen de surse, cu scopul de a arăta creştinilor lumesti că suntem vinovaţi de apărarea unei culturi neopăgâne care ne distruge, în timp ce chiar necredincioşii o descriu ca fiind anti-creştină şi păgână. Apărăm cultura pop în vieţile şi în bisericile noastre pentru că am găsit o cale de a ne complace în lucruri lumeşti şi în păcat sub pretextul că vrem să fim relevanţi pentru necreştini.

Continut

1) Definiţia culturii pop

2) Natura culturii pop şi a Rock and Roll-ului

3) Cum a fost pregătită revoluţia culturala pop, şi cum a evoluat

4. Ce a determinat apariţia revoluţiei culturale pop?

5. Care este scopul final al acestei culturi?

6. Zece mari mituri americane pe care cultura pop le-a creat şi modul în care lucrează ele pentru distruge Biserica ignorantă

7. De ce cultura pop şi muzica Rokc nu pot fi sfintite?

8. Ce pot face creştinii ca persoane individuale, ca familii şi ca Biserici pentru a sta departe de cultura pop şi pentru a recupera pe cei care sunt deja dependenţi de această cultură

1) Definiţia culturii pop

Experţii spun că a defini cultura pop americană nu este lucru uşor pentru că avem a face cu complexitatea vieţii americane din anii 1950 până astăzi. Iată una dintre cele mai bune descrieri ale culturii pop: „Astăzi, cultura populară este marea în care noi, americanii, ne naştem, înotăm, ne hrănim, creştem, probabil ne căsătorim, reproducem şi murim.” [1]

Puţini realizează că de când se nasc şi până mor, americanii şi cetăţenii altor state dezvoltate, sunt cu totul cufundaţi în cultura pop, fără a fi vreodată conştienţi de aceasta. Trist este faptul că şi creştinii sunt în aceeaşi situaţie.

Cultura pop este mai mult decât o mişcare culturală – este o revoluţie. [2] Nu este una sângeroasă, ci o „Revoluţie Portocalie.” [3] Este o revoluţie anitculturală şi sexuală. De fapt, este cea mai mare revoluţie din ultimii 200 de ani. Revoluţia culturala pop a fost capabilă să realizeze scopul global de a uni pe toţi tinerii, indiferent de ţara, religia sau cultura lor, şi de a le imprima aceeaşi mentalitate. Cultura pop are a face cu rebeliunea, drogurile, narcisismul, imoralitate sexuală şi ocultism. Cultua pop este o revoluţie permanentă. [4] Nu se va dispărea până ce Dumnezeu nu-i va pune capăt atunci când va judeca păgânismul lumii în timpul Necazului cel Mare.

Cultura pop este un „Lagar de concentratie comfortabil”, dacă ar fi să folosesc expresia lui Betty Friedan dintr-un alt context. [5]

Cultura pop este o „cultură a maselor.” Aspectul de masă are de a face cu producţia în masă a bunurilor (societatea mercantilistă), consumul în masă (societatea de consum), manipularea în masă (societatea controlată discret) şi hedonismul în masă (societatea neopăgână).

În ultimul rând, revoluţia culturala pop este o revoluţie anti-creştină. A devenit religia tinerilor de azi. Tinerii işi apără religia adica cultura pop cu acelaşi zel de care dau dovadă sectantii în apărarea propriilor erezii. Revoluţia culturala pop a reuşit să împlinească ceea ce Revoluţia Franceză şi Revoluţia Bolşevică nu au fost în stare să facă, şi anume, aversiunea fata de valorile creştine în întreaga lume, mai ales în rândul tinerilor.

Revoluţia Franceză a reprezentat revolta intelectualilor atei împotriva Bisericii şi a Creştinismului. [6]

Revoluţia Bolşevică a reprezentat revolta muncitorilor împotriva Bisericii şi a Creştinismului. [7]

Revoluţia culturala pop a repezentat revolta studenţilor împotriva Bisericii şi a Creştinismului. [8]

Notă: termenul „anti-cultură” din anii 1960 înseamnă, de fapt, „anti-creştin”, pentru că înainte de anii 1950, 1960 cultura reflecta în general valorile Iudeo – Creştine.

2) Natura culturii pop şi a Rock and Roll-ului

Înainte de a afla care este natura culturii pop trebuie să ne ocupăm în primul rând cu Rock and Roll-ul, pentru că acest stil de muzică este inima culturii pop.

a) Richard Wagner şi legătura ocultă cu Germania nazistă: scurt studiu de caz

Mitul comform căruia muzica în sine nu influenţează oamenii, este contrazis de muzica ocultă a lui Richard Wagner. [9] O scurtă privire asupra intereselor şi muzicii lui Richard Wagner, şi asupra modului în care acestea se asociază cu ascensiunea ocultă a lui Hilter ca dictator al Germaniei, este un studiu de caz foarte interesant. Dovedeşte că muzica este cu adevărat cea mai puternică formă a artei, influenţând radical stilul de viaţă al oamenilor. Cu toate acestea, Wagner nu a fost singurul ocultist care l-a influenţat pe Hitler. Guido von List, Dietrich Ekart, Rudolf Hess, Heinrich Himmler şi Alfred Rosenberg, toţi membri ai Societăţi Secrete, l-au influenţat de asemenea pe Hitler.

Wagner a fost serios preocupat de miturile Germaniei păgâne şi de legendele nordice care erau foarte asemănătoare, cel puţin în privinţa personajelor principale. El a studiat Nibelunglied [10], Poetic Edda [11], Parzival (de Wolfram von Eschenbach) sau Le Roman de Perceval ou Le Conte du Graal (de Chretiens de Troyes), precum şi alte povestiri asemănătoare. Toate acestea sunt impregnate de teme şi personaje oculte. Wagner a scris muzică pentru a se potrivi subiectelor oculte din operele sale.

În tinereţe, Hitler a participat la o prezentare a operei lui Wagner, Rienzi, în oraşul său natal Linz, Austria. El a mărturisit unui prieten din copilărie împreună cu care urmărise spectacolul, că „Atunci a început totul” – adică planurile sale pentru Germania şi poporul său, aceasta însemnând că s-a văzut pe sine ca pe un Rienzi, conducător nu doar peste propria ţară, ci peste un vast imperiu. [12]

Wagner a fost profetul ocult al Germaniei naziste. De asemenea, el erea un rasist, si a susţinut ideologia ariană. Lucrările lui au fost numite „artă supremă”. [13] El a compus cea mai mare dramă muzicală ocultă, dominând astfel acest stil de muzică în Europa. Hitler a preluat conceptul de „mare dramă” de la Wagner şi a produs mitinguri uriase la Zeppelin Field, lângă Nuremberg. La acesta mitinguri, Hitler era maestrul manipulării în masă a sute de mii de oameni deodată, folosind intre altele si muzica oculta a lui Wagner.

Wagner s-a autonumit „Spiritul Germaniei.” Prin aceasta el se referea la spiritul pre-creştin al păgânismului german. Wagner a readus la viaţă Germania păgână precreştină. El era „un anarhist socialist, şi, în acelaşi timp, proto fascist şi naţionalist, vegetarian şi anti-semit... De fapt, numele său este legat de aproape toate marile curente din istoria Germaniei din secolele XIX şi XX.” [14]

Adolph Hitler a afirmat: „Oricine vrea să înţeleagă Germania Naţional-Socialistă, trebuie să îl cunoască pe Wagner.” Cu alte cuvinte, Germania Naţional-Socialiată funcţiona în spiritul ocult al lui Wagner. Germania lui Hitler şi întreagă lui ideologie nazistă împreună cu simbolurile (zvastica şi simbolul SS), erau de fapt, de natură religioasă şi ocultă. Hitler a deslantuit vechiul spirit German, care este păgnismul german pre-creştin, bazat pe muzica şi pe scrierile lui Wagner, cu privire la cucerirea lumii. Alex Ross, un mare analist in domeniul muzicii de la publicaţia The New Yorker, a făcut o declaraţie remarcabilă când a spus: „Pentru că istoricii care au studiat pe Hitler nu au luat muzica în serios, ca pe un domeniu social, şi nici măcar nu au verificat sursele muzicale de bază, de aceea nu a fost niciodată spusă toată povestea obsesiei lui Hitler cu privire la Wagner.” [15]

Wagner, în opera sa „Parsival” portretizează un cavaler-mesia german. Hitler, care a fost adânc antrenat în ale ocultismului şi un bun cunoscător al operei lui Wagner, a luat total asupra sa rolul de mesia german, ca un eliberator al poporului german de evrei, de creştinism şi de morală. În Parsival, Hitler se identifică pe sine cu Klingsor, un vrăjitor care vrea să preia controlul asupra Suliţei Destinului şi asupra Sfântului Graal (simboluri oculte), pentru a cuceri lumea.

Multe grupuri oculte de Rock şi Heavy Metal poartă simboluri naziste [16], şi sunt dintre aceia care îl venerează pe Hitler. Enormele concerte Rock şi Heavy Metal la care participă sute de mii de oameni fermecaţi de spectacolele oculte, nu sunt altceva decât nişte liturghii satanice. Ei folosesc aceeaşi tehnică de manipulare prin muzică oculta, după cum foloseau şi naziştii la Zeppelin Field.

Asemăniri între tehnicile oculte de manipulare a maselor folosite de nazişti şi de cultura pop

Technici de propagandă nazistă	Muzica ocultă a lui Wagner	Mitinguri in masa	Anti-semitism; redescoperirea şi promovarea mitologiei şi ocultismului nordic [17]	Scopul final era supunerea absolută şi închinarea înaintea lui Hitler
Technici de propagandă ale culturii pop	Muzică ocultă Rock şi Heavy Metal	Mega Concerte	Anti-creştinism; adoptarea misticismului/ocultismului estic, împreună cu redescoperirea şi promovarea mitologiei şi ocultismului nordic	Scopul final este supunerea absolută şi închinarea înaintea Anticristului

Concluzie: Muzica nu este un element neutru. Muzica poate fi ocultă, ca a lui Wagner (în propaganda nazistă a lui Hitler se folosea muzica instrumentală a lui Wagner). Muzica oculta a dovedit că are un impcat global malefic.

b) Rock and Roll: origine ocultă şi rezultate oculte

O altă formă de muzică ce are rădăcini şi rezultate oculte este Rock and Roll.

Vieţile fără scop şi influenţate demonic ale multora dintre starurile Rock and Roll sunt descrise în cartea numită „Take a Walk on the Dark Side - Rock and Roll Myths, Legends and Curses” [18] de Gary Patterson. În această carte, autorul investighează vieţile legendelor Blues ca Robert Johnson, şi ale starurilor Rock and Roll, ca Buddy Holly, J.P. Richardson, Ritchie Valens, Jimmy Page, Robert Plant, Jimmy Hendrix, Janis Joplin, John Lennon, Brian Jones, Jim Morrison, Kurt Kobain, şi Mick Jager. În paragrafele următoare voi prezenta câteva aspecte din vieţile starurilor Rock and Roll inspirându-mă din cartea lui Gary Patterson coroborată cu alte surse.

Robert Johnson este unul dintre primii cântăreţi de blues care a excelat în cariera sa, obţinându-şi această incredibilă abilitate printr-un pact cu Diavolul.

S-a născut în Hazlehurst, Mississippi, în 1911. Cu toate că a avut o viaţă scurtă şi nu a produs mult, el a fost sursa de inspiraţie pentru Elvis Presley, Led Zeppelin, The Allman Brothers Band, Bob Dylan, The Rolling Stones, Jimi Hendrix şi Eric Clapton, care la-u numit pe Johnson „cel mai important muzician blues care a trăit vreodată.” [19] Johnson a făcut un pact cu Diavolul la o răscruce de drumuri undeva în delta Mississippi, în timpul nopţii. Invocarea Diavolului în timpul nopţii la răscruci de drumuri în locuri pustii este o practică ocultă bine cunoscută atât în Europa cât şi în Africa.

Robert Johnson este de o importanţă crucială pentru studiul mişcării Rock and Roll. El este un exemplu al unui stil de viaţă scandalos şi al succesului în cariera muzicală ca rezultat al pactului cu Diavolul. El va fi urmat de cei mai mulţi dintre rokeri.

Tiparul este acesta:

- dorinţa după succesul oferit de pactul cu Diavolul

- controlarea maselor de oameni

- conţinut imoral şi ocult al muzicii pe care o interpreteaza

- o viaţă de artist invadată de imoralitate, droguri şi ocultism

- în multe cazuri, o moarte tragică şi misterioasă

Povestea lui Robert Johnson nu este ceva nou. Incă de la începutul umanităţii sau practicat lururiile acestea. Literatura clasică reflecta astfel de evenimente. Faust este un personaj din legendele germane (descris de mulţi autori, dar mai ales de Goethe), care a făcut o înţelegere cu Diavolul pentru a obţine faimă în viaţă. În momentul morţii, romancierii spun ca l-a păcălit pe Cel Rău şi a ajuns în Rai. Aceasta este o dorinţă idealistă, umanistă care nu devine niciodată realitate. Rokerii care au făcut un pact cu Diavolul într-un fel sau altul, şi care au murit de morţi tragice, au ajuns cu toţii în Iad.

În ceea ce priveşte starurile Rock discutate de Patterson, pactul cu Diavolul se poate referi la un interes profund pentru practicile şi viaţa ocultă a lui Aliastair Crowley, sau diferite opţiuni de a practica Voodoo, Magie Neagră sau Satanism.

Crowley se numea de fapt Edward Alexander Crowley. El a fost fiul unui predicator din miscarea Playmouth Brethern. Încă din copilărie avea înclinaţii stranii. Mama lui nu i-a fost de prea mare ajutor, pentru că îl numea în glumă Fiara din Apocalipsa. Presa engleză de atunci i-a dat titlul de „cel mai rău om în viaţă.” Influenţa lui Crowley se extinde dincolo de rokeri, până la Hitler şi alte personalităţii ale lumii. The Beatles au fost şi ei adepţii învăţăturilor lui Crowley, pe lângă multe altele. Portretul lui Crowley a fost pusă pe coperta albumului lor numit „SGT. Pepper’s Lonely Heart’s Club Band”, cu scopul de a evidenţia cei mai importanţi oameni din vieţile membrilor Beatles.

Jimmy Page, liderul Led Zeppelin, a plătit pentru retipărirea operelor lui Crowley şi a cumparat casa acestuia din Scoţia. Grupul Led Zeppelin, cu excepţia lui John Paul, a făcut un pact cu Diavolul. Au făcut chiar şi un ritual al sângelui. John Bonham, bateristul trupei, a murit tânăr din cauza alcolismului, iar după aceasta trupa s-a despărţit. Robert Plant, cel de-al doilea om al trupei, a pierdut un copil în împrejurări ciudate.

Făcând pact cu Diavolul, ei s-au pus sub un blestem. Membri Societăţiilor Secrete se pun de bună voie pe ei şi pe familiile lor sub blestemul lui Satan. Grupul ocult Led Zeppelin a deschis drumul pentru trupele Heavy Metal, care au devenit în mod deschis sataniste. Astfel, observăm o evoluţie a satanismului de la o singura persoana ca Robert Johnson, la un grup ca Led Zeppelin, si de acolo la grupuriile Heavy Metal şi Black Metal care influenteaza sute de milioane de tineri din întreaga lume. În melodiile sale, Johnson conversa cu Diavolul. Astăzi, trupele Heavy şi Black Metal se închină Diavolului şi blasfemiază pe Hristos şi Biserica. Specatacolele lor publice nu sunt concerte; sunt evenimente de închinare satanică în masă. Ei proclamă deschis că îi urăsc pe creştini şi creştinismul. Numărul tinerilor care au un stil de viaţă gotic/ocult este în creştere. Crima care a avut loc la Liceul Columbine a fost rezultatul influenţei satanice din viaţa tinerilor. Totuşi, autorităţile şi mass-media nu fac nimic pentru a împiedica aceste crime provocate de ură comise de astfel de grupuri. În schimb, sunt foarte atenţi şi dornici să prindă incrimineze pe creştini cind vorbesc in potriva homosexualiilor.

Unele din cele mai cunoscute trupe Heavy şi Black Metal sunt: Guns and Roses, AC/DC, Mayhem, Motley Crue, Metallica, şi Venom. Versurile lor sunt inspirate din fantezia si mai ales din operele lui Tolkien care isi situeaza actiuniile în iad. [20] Este deplorabil pentru creştini să încerce să creştineze „Stăpânul Inelelor”, care este un alt produs ocult al lui Tolkien. În aceeaşi categorie de opere declarate sau nedeclarate a fi oculte intră întreaga serie Star Trek şi Războiul Stelelor. În plus, Harry Potter este cel mai bun aprentisaj de vrăjitorie. În ciuda tuturor acestora, Christianity Today [21] şi Chuck Colson [22] împreună cu alţi lideri, dau într-un fel, undă verde acestor producţii oculte. Problema unora dintre liderii creştini este că, uneori, opinează în domenii în care nu au nici o pregătire prealabilă.

Spre ruşinea noastră ca şi creştini, chiar sursele necreştine, ca The Wall Stree Journal [23] au afirmat că Harry Potter este asociat cu vrăjitoria.

The Rolling Stones este un alt grup satanic. Timp de 40 de ani ei au pângărit minţile şi sufletele oamenilor din toată lumea. Grupul a fost foarte mult influenţat de puternicul ocultist Kenneth Anger. Acesta ia invatat despre Alistair Crowley iar ei sau adâncit din ce în ce mai mult în întuneric. Viaţa lor este o ofensă publică. Liderul lor, Mick Jagger, trăieşte o viaţă abominabilă. El a mers în Bali, Indonezia pentru a sacrifica animale in vederea propiei „protectii.” Brian Jones, membrul fondator al grupului, şi cel mai important chitarist al trupei, s-a înnecat în propria piscină. La înmormântarea sa, preotul l-a numit „Brian, rebelul.” A dus o viaţă depravată, sub robia drogurilor dusă la extreme. Modelul lui Brian în muzică a fost Robert Johnson.

„Sympathy for the Devil” o piesa al lui Mick Jagger sub forma unei povestiri la persoana I şi un comentariu din punctul de vedere al unui Lucifer delicat şi sofisticat. Se spune că versurile au fost inspirate din romanul „The Master and Margarita” al lui Mikhail Bulkakov [24].

„Sympathy for the Devil” al lui Rolling Stone este imnul oficial al Bisericii lui Satan. [25] Ei au lansat de asemenea, albumul „Their Satanic Majesties Request”, în care este inclus şi cântecul „Dancing with Mr. Devil.” În iunie 2002, Mick Jagger, leaderul din Rolling Stone care a corupt lumea cu stilul sau de viaţă imorala, cu spectacolele sale demne de dispreţ, a primit unul din cele mai înalte ranguri pe care regina Elisabeta a II – a le poate acorda: rangul de cavaler. [26]

Voi continua să menţionez pe scurt alte staruri din cartea lui Patterson, referindu-mă la afundarea lor în întuneric şi la morţile lor ca rezultat al acestui fapt.

Buddy Holly a făcut parte din trupa Crickets şi a murit într-un accident de avion împreună cu J. P. Richardson şi Ritchie Valens. Se spune despre un blestem care ar plana deasupra acestei trupe pentru că şi alţi oameni care au avut legături cu trupa au murit în circumstanţe bizare. Un alt personaj sinistru din aria rock-ului este Marlyn Manson. El pretinde în piesele sale că este Anticristul. Spre surprinderea multora, în copilărie el a fost educat într-o şcoală creştină- Heritage Christian School. Azi, el face parte din Biserica Satanică a lui Anthony LaVey. Jimmy Hendrix, a fost un alt star rock care a crescut într-o Biserică Penticostală de negri, dar apoi, a început să se preocupe cu Voodoo şi Numerologie. A murit în somn înnecându-se cu propria vomă, din cauza unei supradoze de somnifere Vesperax.

John Lennon şi Yoko Ono au fost captivaţi şi înrobiţi de ocult. Lennon a cumpărat şi a citit cu aviditate sute de cărţi de literatură ocultă şi ţinea legătura cu cititorii tarot şi metafizicieni. El a fost urmărit de teama că va muri prematur. Şi-a găsit sfârşitul atunci când ucigaşul său Mark David Chapman, l-a împuşcat de patru ori cu gloanţe hollow point. Înainte de a-l ucide pe Lennon, Chapman participase la un ritual satanic în Hawaii şi urmărise un film de Kenneth Anger, renumitul ocultist care i-a influenţat pe cei de la Rolling Stones. Satan distrugându-şi propri adepţi, iată răsplata ocultismului.

Janis Joplin a fost o cântăreaţă Rock and Roll şi una din exponentele mişcării hippie. Era o tinara tristă, cu o viaţă tristă, care a apelat la droguri pentru a se simţi mai bine. Joplin a murit din cauza unei supradoze de heroină şi prea mult whiskey.

Un alt extremist şi ocultist de pe lista neagră a Rock and Roll-ului, a fost Jim Morrison. Printre eroii lui se numără: Nietzsche, filozoful anticristic, care a murit nebun, degeneraţi ca Kerouac, Ginsberg şi Arthur Rimbaud, un campion al unei vieţe de excese şi homosexualitate. Morrison adora pe zeul grec Dyonisus, zeu al depravării şi orgiilor. A participat de asemenea, la ritualuri în care se bea sânge. Morrison a murit în urma unui atac de cord la Paris.

Kurt Cobain, liderul trupei Nirvana, a fost un alt mare rebel şi satanist. Criticii rock-ului susţin că depăşea în egocentrism pe oricine altcineva din istoria rock-ului. A dat dovadă de o ură „perfectă”: Îl ura pe Dumnezeu, îi ura pe creştini şi fiinţele umane în general. Şi-s sfârşit viaţa infernală înjectându-şi de trei ori o supradoză de heroină care ar fi ucis pe oricine; apoi şi-a zburat creierii cu o împuşcătură. A inspirat pe mulţi tineri să comită suicid.

Există un aşa-numit „Club-27.” Membri sunt foşti rockeri care au murit de tineri, mai exact în jurul vârstei de 27 de ani. Satan îşi are propriile profeţii pe care le împlineşte precis în vieţile slujitorilor săi. Membri Clubului 27 sunt: Robert Johnson, Brian Jones, Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison şi Kurt Cobain.

O altă carte importantă care tratează acest subiect este volumul broşat „Lords of Chaos” (Domnii Haosului) [27], care a fost onorată cu titlul „Winner of Firecracker Award for the best music book.” Titlul cartii este foarte sugestiv. În carte, autorii Michael Moynihan şi Didrik Srderlind dovedesc că adevărata natură a muzicii Black Metal este anti-creştină şi anti-socială. Ei dovedesc competenta, detectând originea satanică a Rock and Roll-ului la Robert Johnson inclusiv semnalind pactul lui cu Diavolul. Ei susţin cu tărie că Rock and Roll-ul este un adversar al doctrinelor creştine şi că Black Metal a dus aceasta la extreme. Cartea se focalizează pe muzica Black Metal nordică, investigând, printre alţii, pe metalistul şi criminalul notoriu Varg Vikernes. Această făptură anticristică vroia să formeze o armată de incendiatori de biserici, formată din tineri care erau gata să pună foc tuturor bisericilor şi catedralelor din Europa. El însuşi a distrus prin foc câteva biserici din Norvegia. Vikernes a fost fascinat de tărâmul fictiv al lui Mordor din „Stăpânul Inelelor” al lui J. R. R. Tolkien încă de la o vârstă fragedă. [28] Aceasta este o altă relatare despre cum influenţează pe oameni oculta scriere „Stăpânul Inelelor”; şi totuşi, mulţi „creştini” nu văd nimic rău în ea. Vikernes a sfârşit în închisoare în urma unei condamnări pentru o crima comisă în 1993. Am avut dreptate când am spus în acest eseu că rockul şi muzica Heavy Metal pregătesc „o generaţie Anticristică.”

O altă carte recentă din aria muzicii Heavy/Black Metal este „Sound of the Beast” (Sunetul Fiarei), de Jan Christe. [29] Autorul este el îsuşi un metalist şi un DJ. [30] El se străduieşte să minimalizeze răul care există în acest gen de muzică. Admite că muzica este anti-creştină, dar pretinde ca urmaşii lui Hristos să nu expună şi să nu contra-atace activitatea lor. Cartea este una dintre cele mai profesionale din domeniu Heavy/Black Metal, iar simplul fapt că Jan Christe descrie acest stil de muzică precum „Sunetul Fiarei”, clarifică încă o dată problema pentru oamenii sinceri. Rock and Roll-ul a fost satanic de la început şi continuă pe aceeaşi linie cu Elvis Presley, Little Richards, Led Zeppelin, The Rolling Stones, Heavy Metals şi Black Metal, cel mai nou grup. În aceeaşi categorie intră şi toate variaţiile de Hip-Hop şi Rap.

Muzica rock este sunetul Fiarei, al lui Satan, care are ca scop să îndrume noua generaţie către rebeliune şi păcat. Iar rockul reuşeşte să facă aceasta. Muzica Diavolului preia acum Biserica deghizându-se sub emblema de „Rock creştin.” Este timpul ca adevăraţii oameni ai lui Dumnezeu să i se opună sau să formeze noi Biserici, libere de această monstruozitate.

c) Cultura pop – cultura dominată de ocult

Natura culturii pop derivă în cea mai mare parte din natura Rock and Roll-ului, care se află sub puterea întunericului. Rock and Roll-ul promoveaza rebeliunea şi ocultismul în societate, iar apoi, mass-media a preluat sarcina de a îndoctrina masele cu ocultism prin filme, serii TV, cărţi, etc.

Cea mai actuală şi recentă carte care se ocupă cu natura culturii pop este „Metaphysical Media, the Occult Experience in Popular Culture” (Media Metafizica, Experienta Oculta in Cultura Populara) de Emily D. Edwards. Ea este profesor asistent în domeniul radiodifuziuni şi cinema la Universitatea Greensborough din Carolina de Nord. Ea a produs filme, a scris articole şi este un expert în cultura pop şi cu privire la elementul ocult din această cultură. Ea nu scrie dintr-un punct de vedere creştin, ea doar descrie fenomenul. Cartea ei relevă faptul că ocultul în mass-media a devenit o experienţă a maselor, şi nu doar un episod trecător. Ea citează un binecunoscut ocultist, Christopher Penczak, spunând că pentru păgânii moderni televizorul sau computerul a devenit un altar neopăgân. [32] Televizorul poate fi folosit ca un bol de cristal (inclusiv accesoriile oculte) pentru întâlniri oculte. Penczak merge chiar mai departe, spunând că atunci când vede live la televizor diferite situaţii dramatice, el trimite „energie vindecătoare” prin televizor în zonele respective. Intervin şi eu aici şi spun, bazat pe afirmaţiile lui, că filmele şi programele oculte influenţează spectatorul într-o manieră incredibilă. De fapt, cea mai mare parte a mass-media nu există pentru ca „vindecătorii” să-şi facă meseria, ci pentru ca ascultătorii să poată fi îndoctrinaţi cu ocultism.

Edwards publică un grafic împărţit pe decade, cu filmele şi programele de televiziune în care apar ca personaje vrăjitoare. (pagina 81 a cărţii ei) anii `60 au cunoscut o crestere cu 125% a filmelor oculte. În anii ’70 şi 80` se remarcă o scădere, dar în anii `90 procentele revin la valorile iniţiale. Din nou, anii 1960 se dovedesc a fi perioada fatală din istoria Statelor Unite, pentru că revoluţia anticulturală nu a adus pe scenă nu numai homosexuali, şi feminismul, şi ocultism.

Apostolul Pavel vorbeşte despre taina fărădelegii care începuse să lucreze din spatele scenei în acele vremuri (2 Tesaloniceni 2.7). Din 1960 însă, taina fărădelegii asaltează în mod deschis societatea, aşa cum reiese din marele număr de filme oculte prezentate în graficele doamnei Edwards.

Pagina 83 conţine un alt grafic, evidenţiind diferite tipuri de vrăjitoare prezentate de media prin filme. Cele mai numeroase sunt zânele, şamanele şi satanistele. Autorul spune că nu toate filmele cu vrăjitoare intenţionează să le expună într-o lumină negativă. Totuşi, majoritatea vrăjitoarelor din filme sunt foarte rele, la fel ca în viaţa reală. Bineînţeles, există de asemenea şi vrăjitoare dubioase, ale căror cazuri sunt folosite de persoane rău-voitoare pentru a dovedi că nu este nimic rău în ocultism.

Doamna Edwards oscilează între opiniile unor „experţi”, care neagă orice caracteristică paranormală în ocultism, şi cei care aduc dovezi despre puterile întunericului; la fel este cazul lui Jerry Garcia, liderul grupului Rock and Roll „Grateful Dead.” El a avut abilităţi metafizice experimentate şi de ucenicii săi, şi de alte persoane pe care le-a influenţat. Doamna Edwards arată de asemenea, că drogurile sunt parte din practica ocultă de intrare în transă. Ea atinge un punct foarte important spunând că televiziunea, filmele şi computerul generează dependenţă, iar spectatorul este invitat să experimenteze aceeaşi evadare din realitate ca şi în cazul folosirii drogurilor. Cercetătorii au demonstrat că există o legătură între folosirea mass-media şi modificarea undelor alfa din creier. Oamenii naivi, de obicei îi resping tezele, dar ea are dreptate când afirmă că prea multă media este o experienţă comparabila cu transa. Când această stare a minţii este cuplată cu conţinutul ocult din mass-media, atunci are loc un contact real cu puterile întunericului. Cartea ei este o puternica dovada că mass-media a devenit metafizică/ocultă, reafirmând astfel teza comform căreia cultura pop este de natură ocultă.

3) Cum a fost pregătită revoluţia culturala pop, şi cum a evoluat

1900 – 1930: prima revoluţie anticulturală

Analiştii culturii pop asociază revoluţia culturală din anii 1960 cu condiţiile existente imediat după cel de-al doilea Război Mondial. Cea mai bună cale de a înţelege acest fenomen este de a săpa adânc în trecut pentru a vedea rădăcinile acestei revoluţii. Putem spune fără să greşim, bazându-ne pe meritele lucrărilor mai multor savanţi, că America s-a confruntat pentru prima dată cu revoluţia culturală în anii 1920. Unul dintre elemente cheie ante-revoluţionare a fost Ragtime. Ragtime era un stil de muzică şi o mişcare socială distinctă. Când sclavilor afro-americani li s-a permis să se strângă, şi să aibă întâlniri cu scopul de a scăpa de stres, ei practicau ritualuri africane voodoo cu muzica aferentă. Muzica ragtime avea ceva unic, seductiv, care atrăgea pe toată lumea, indiferent de rasă, motivul fiind sexul şi originea ocultă. Astfel, nu a durat mult până ce acest stil a ajuns în saloanele şi cabareturile din Statele Unite ale acelor vremuri.

Pe de altă parte, trebuie să spunem că Ragtime nu a fost singurul stil de muzică din cadrul comunităţilor de sclavi afro-americani. Dumnezeu era la lucru, şi în aceste comunităţi, făcând ca negri să înceapă să compună şi să cânte muzică Gospel. De asemenea, opresiunea şi stilul de viaţă de ghetou pe care sclavii l-au îndurat i-a forţat să meargă în trecut (la muzica tribală şi ritualurile voodoo) pentru a găsi acolo mijloacele care să îi ajute să supravieţuiască din punct de vedere psihologic. E de remarcat faptul că, atunci când un grup social este concentrat într-un ghetou, indiferent de rasă, el produce o cultură malefică. Spre exemplu, evreii închişi în din timpul erei creştine a Europei, care, in izolarea lor au creat practica ocultă numită „Cabala,” pentru a scăpa de cruda realitate. Pe lângă aceasta, de fiecare dată când populaţia de culoare albă locuieşte în ghetourile de la marginea marilor oraşe, rezultatul este un mare consum de droguri, crimă şi prostituţie.

Un alt stil de muzică a fost blues, care exprima disperarea sclavilor aflaţi sub tirania stăpnilor lor. Este important să menţionăm acest stil de muzică pentru istoria culturii pop, deoarece cântăreţul ocult de muzică blues, Robert Johnson a fost sursa de inspiraţie pentru Elvis Presley (Regele Rock and Roll-ului), pentru trupa satanică Led Zeppelin şi pentru mulţi alţii.

Muzica Ragtime a dat naştere jazz-ului, iar acesta a fost stilul folosit în cabarete şi în localuri în care se servea ilegal alcol în timpul când erau interzise. Jazz era un termen sinonim cu sexul în acea perioadă. Tot Jazz-ul a fost muzica ce a lansat dansurile cu caracter sexual precum Shimmy, Black Bottom, Fox-trot şi The Charleston. În anii 1920 America s-a dezlănţuit prin petreceri, băutură şi dans – Jazz-ul fiind motorul acestei orgii. [34] Dintr-o dată, adolescentele şi femeile americae s-au descotorosit de decenţă şi feminitate. Au devenit fără frâu, începând să fumeze în public, să bea şi să practice imoralitatea fără vreo reţinere. Acestea sunt motivele pentru care perioada anilor 1920 – 1930 este numită „Deceniul Urlator” („The Roaring Twenties”).

Ragtime şi Jazz-ul au la bază ritmuri sincopate. Experţii Jazz-ului susţin că aceste stiluri muzicale pun accent mai întâi pe ritm, şi apoi pe muzică. După cum vom vedea, ritmul a fost relansat în perioada anilor 1950 – 1960. în deceniile următoare Heavy şi Black Metal au devenit total oculte, fiind amestecate cu expresii explicit imorale şi profane. Ritmul a devenit nebunesc, iar muzica s-a transformat într-un zgomot strident şi fioros.

Electricitatea a creat un mare progres tehnologic, care apoi a făcut posibil ca stilul de viaţă din „Deceniul Urlator” şă se răspândească asemeni unui incendiu. Între anii 1923 şi 1930, 60% din familiile americane deţinea un radio. Deja în 1913, discurile plate le înlocuiseră pe cele cilindrice. Jazz-ul se răspândea prin ambele căi. Soţiile care era casnice aveau acum mai mult timp liber pentru că se bucurau de noile invenţii: aspiratorul şi maşina de spălat. [35] Marile petreceri au devenit ceva foarte comun în rândul adolescenţilor.

Un alt aspect care a lansat dezmăţul din „Deceniul Urlator” au fost scrierile psihologului austriac Sigmund Freud. Multe femei din Statele Unite aveau aşa-numita bază „ştiinţifică” pentru a nu mai asculta de moralitatea biblică şi pentru a se angaja în desfrâu datorită scrierilor lui Freud. Pe atunci, multe adolescente şi doamne doreau să devină „codane” care să poarte fuste scurte şi lucioase, şoşoni, tunsori în stil bob, toate aceste elemente făcându-le să arate foarte sexy. America trimisese 2 milioane de soldaţi în Europa care să lupte în primul Război Mondial, inclusiv un număr mare de asistente. Mulţi dintre aceştia s-au întors puternic influenţaţi de immoralitatea Europei. [36] Ca urmare, mulţi americani au mers în Europa pentru a-şi îngădui imoralitatea şi s-au întors acasă aducând cu ei tot felul de idei care au influenţat revoluţia anticulturală din anii 1960. Este bine sa ţinem cont şi de faptul că mişcarea feministă a obţinut câteva victorii în anii 1920.

Toată extravaganţa anilor 1920 s-a sfârşit brusc atunci când Dumnezeu a îngăduit criza economică de la finele anului 1929, urmată de o secetă severă în anul 1930.

1945 – 1970: Continuarea Revoluţiei Anti-culturale

Anarhia anilor 1960 sau Revoluţia culturală a fost aceeaşi rebeliune morală din anii 1920, dar cu o manifestare mai complexă. Revoluţia din 1960 a avut o ideologie care a înlocuit religia creştină. Tinerii au devenit adepţi ai religiilor estice, pregătind calea pentru „de-creştinizarea” Americii. Mişcarea din anii 1960 a fost o revoluţie anti-creştină.

Anii 1960 s-au dovedit a fis o revoluţie anti-culturală cu impact global care continuă să se simtă şi azi. Dedesubturile acestei mişcări sunt complexe dar interesant de studiat, pentru că această revoluţie este în plină dezvoltare în bisericile noastre de azi. Iată câtiva factori-cheie care au făcut posibilă această revoluţie în America:

a. Condiţiile dinante şi după al doilea Război Mondial

b. Lagarul de concentratie comfortabil

c. Revoluţia Tehnologică

d. Noile stiluri muzicale

e. Cultura manipulării în masă

a) Conditiile dinainte si dupa al doilea Razboi Mondial

America s-a răzvrătit împotriva moralei creştine în anii 1920. A fost o isterie, păcatul răspândindu-se în toată naţiunea. Apoi bursa de valori a căzut, iar seceta a marcat sfârşitul brusc al acestei dezintegrări sociale. După aceasta a venit al doilea Război Mondial. Se poate observa cu ochiul liber că primul Război Mondial, „Deceniul urlator Furtunos” şi cel de-al doilea Război Mondial au fost trei momente în care naţiunea s-a unit ca un singur om. Aşa că America, spre deosebire de orice altă naţiune, a fost polarizată de nu mai puţin de trei ori într-o perioadă de doar 30 de ani, formând astfel un precedent în care masele să fie dominate prin orice mare eveniment. America a devenit programabilă de marile evenimente sociale. Americanul de rând era pregătit să răspundă entuziasmului de masă bine promovat. Când anii 1960 au lovit, naţiunea era pregătită astfel încât cultura pop să poată prelua controlul.

Oamenii care au trecut prin perioada de secetă şi care au luptat în cel de-al doilea Război Mondial, au hotărât să se bucure de viaţă şi să-şi formeze familii mari la finele războiului. Au oferit copiilor lor o viata lipsita de dureri. În acest fel generaţia prosperă a fost pregătită de generaţia predecesoare pentru a se complace în tot felul de excese materialiste. Răzvrătirea şi păcatul au devenit „marca” lor. Aceşti oameni aşteptau doar o scânteie care să detoneze toate ambiţiile revoluţionare pe care le-au nutrit. Anii 1950 şi 1960 au instituit o nouă modă, făcând din adolescenţi o nouă clasă socială distinctă. Acest grup opulent era dominat de tinerii din pătura de mijloc a societăţii. Părinţii şi societatea de consum şi-au angrenat toată energia pentru a schiţa hainele, muzica şi accesoriile care să mulţumească această bandă de idolatri. Se merită să notăm faptul că Dr. Spock a stricat copiii şi adolescenţii americani ai anilor 1950 şi 1960 prin cartea sa „Baby and Child Care”, după cum Sigmund Freud stricase adolescentele şi femeile anilor 1920. Un alt fapt puţin cunoscut, dar foarte important cu privire la condiţiile postbelice se referă la abrogarea legilor anti-pornografie de către Curtea Supremă în 1946. în loc să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru învingerea naziştilor, judecătorii de la Curtea Supremă a Statelor Unite au ispitit naţiunea să păcătuiască, pregătind calea pentru o revoluţie sexuală. [37]

b) Lagărul de concentraţie comfortabil

Pentru a ajuta cititorul să înţeleagă cum viaţa în Statele Unite este în general o „Lagarul de concentratie comfortabil”, haideţi să privim la cum se desfăşoară viaţa într-o săptămână tipică. Trebuie să ţinem minte că „stilul de viaţă dintr-o săptămână tipică” se repetă de decenii pentru mulţi americani. Ca urmare, plictiseala şi depresia sunt dominante în Statele Unite. Stilul de viaţă dintr-o săptămână tipică este acesta: lunea este deprimantă. „Remediul” sunt ştirile de dimineaţă care se ascultă la micul dejun, ca şi ştirile şi reportajele din trafic care se ascultă în maşină. La serviciu, multă cafea pentru a rezista lipsei de energie... muzică şi discuţii la radio care se ascultă în maşină în drumul spre casă. Acasă, televizorul este deschis în timp ce este pregătită cina... timpul pentru cină este amestecat cu privitul la televizor, iar după aceea, mai mult privit la televizor, dacă e posibil un film prin cablu. Desigur, duş de dimineaţă şi încă un duş când omul vine acasă de la serviciu. Telefonul mobil este închis şi deschis de-a lungul zilei. Restul săptămânii decurge exact la fel, cu excepţia week-end-ului. În unele zile cina înseamnă fast-food sau pizza. Iar week-end-ul decurge cam aşa: închirierea unui film, servitul mesei în oraş, vinerea sau sâmbăta seara ieşirea la un un film, rezolvarea treburilor casnice şi urmărirea la TV a meciurilor NFL, NBA sau MBL, în funcţie de sezon. Întreaga săptămână este de asemenea, presărată cu activităţi pe Internet. Activităţi religioase duminica... Pentru familiile care au copii, undeva prin această agendă săptămânală trebuie rezervat timp pentru a avea grijă de copii. Venind dintr-o cultură diferită, „stilul de viaţă dintr-o săptămână tipică” poate părea interesant, dar a trăi în acest fel timp de decenii este demoralizant. Ingredientele cheie care lipsesc sunt relaţiile umane şi interacţiunea cu natura. Acest stil de viaţă gravitează în jurul electronicelor, lucrurilor materiale şi goanei după bani. Este total previzibil şi uşor de manipulat de sociologi. Este ca şi cum ai trăi într-un incubator. Nu e de mirare că atâtea boli ciudate se dezvoltă pe funddalul acestui stil de viaţă linear.

O viaţă de excese este una din învăţăturile fundamentale ale lui Anthony LaVey şi Alistair Crowley, cei mai cunoscuţi satanişti ai secolului trecut. Viaţa în acest „Lagăr de concentraţie comfortabil” este agravată şi mai mult prin excese. Ceea ce vreau să spun este că producţia masivă de bunuri şi apoi consumul masiv al acestora sunt predicate neîncetat de comercianţi. Americanul de rând se aseamănă cu o gâscă îndopată. Producţia masivă şi consumul masiv au a face de asemenea si cu informaţia, mai exact cu supraîncărcarea creerului cu stiri de tot felul, multe nefolositoare.

Cultura pop este de asemenea foarte materialistă. Excesul şi materialismul merg mână în mână. În cultura materialistă lucrurile sunt mult mai importante decât Dumnezeu şi oameni. Produsul final al acestei culturi este singurătatea şi alienaţia care duc la depresie şi tot felul de nevroze. În acest mod, viaţa în „Lagărul de concentraţie comfortabil” este frumoasă din afară, dar este ucigătoare în interior, distrugând sufletul. Aceasta este ceea ce mulţi oameni experimentează, dar nu ştiu cum să explice, sau cum să iasă din această situaţie.

Există totuşi o cale de a ieşi din Lagărul de concentraţie comfortabil al culturii pop... „Intraţi pe poarta cea strâmtă” (Matei 7.13), lucru care, într-un fel, înseamnă: „simplifică-ţi stilul de viaţă...”, scapă de lucrurile care te aglomerează fără a fi necesar cu tot felul de produse electronice şi distracţie media..., scapă de televizor, foloseşte-ţi computerul ca pe o unealtă, nu ca pe un idol... Nu ai nevoie să slujeşti cu devotament cerinţele culturii pop cum ar fi rutina din fiecare săptămână: „închiriază un film”, „mergi la film”, „mergi la teatru”, „ieşi la un fast-food;” nu ai nevoie să amesteci ştirile cu micul dejun, cu prânzul sau cu cina, şi nici să te închini evenimentelor sportive din fiecare duminică. Cere-I lui Dumnezeu să te înveţe cum să trăieşti având o relaţie cu El şi cu oamenii Lui, slujind altora şi fiind la randul tău slujit, bucurându-te de creaţia Lui. Sunt de acord cu voi care ziceţi că orice fost prizonier are probleme cu adaptarea la viaţa normală. Dar există o linie telefonică disponibilă 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, unde se oferă ajutor şi consiliere pentru prizonierii eliberaţi din Lagărul de concentraţie comfortabil a culturii pop. Numărul este Ieremia 33.3 – „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.”

„Lagărul de concentraţie comfortabil” a cunoscut o dezvoltare rapidă în timpul anilor 1950, şi-a atins apogeul în anii 1960 şi continuă să conducă viaţa de azi a Americii. Biserica, în general a susţinut în totalitate orientările materialiste ale societăţii anilor 1950 şi 1960. Ea nu a oferit o alternativă tinerilor. Generaţia tânără a simţit că viaţa este mai mult decât „bunuri şi muncă” într-un stil de viaţă linear. Ei nu au ştiut cum să abordeze problema. Apoi Boemienii, oameni ca Timothy Larry şi Allen Ginsberg le-au venit în ajutor. Ei le-au oferit o soluţie prin demararea unei revoluţii a tinerilor împotriva rutinei zilnice, iar Biserica a fost una dintre principalii vinovaţi de instalarea materialismului. Majoritatea bisericilor au ignorat discriminarea negrilor. Astfel, tinerii au perceput Biserica într-un mod negativ, văzând-o fără spiritualitate şi rasistă. De aceea, ei au adoptat ideile umaniste/marxiste şi ideile misticismului estic pe care le-au preluat de la Boemieni. În consecinţă, plăgile sociale ca Timothy Larry, Allen Ginsberg, Jack Kerouac, William Burroughs, Neil Cassady, Gregory Corso, Ken Kesey, şi Herbert Marcuse, împreună cu celebrităţile Rock and Roll, au devenit eroii tinerilor anilor 1960. Vieţile acelor „eroi” însemnau excese, imoralitate, pentru unii homosexualitate, slăvirea răzvrătirii şi a răului, înclusiv a ocultului. (O cercetare a acestor nume în Enciclopedia Wikipedia sau în oricare altă sursă va comfirm că cei mai sus numiţi merită numele de „plăgi sociale.”)

c) Revoluţia tehnologică

In anii 1920, radioul şi industria înregistrărilor a făcut ca Jazz-ul şi fie disponibil ca muzică de petrecere, pentru dansurile indecente şi pentru depravare. În anii 1950-1960, împrună cu radioul, o altă cale de comunicare în masă, mult mai puternică, a preluat controlul minţilor şi inimilor americanilor. Aceasta a fost televizorul. Regele Rock and Roll, Elvis Presley, nu a putut să concerteze în toate oraşele americane, dar a intrat în fiecare casă care avea televizor prin spectacolul de televiziune al lui Ed Sullivan.

Televizorul a devenit principalul mijloc de manipulare şi controlare a minţii pentru revoluţia culturii pop. Adolescenţii îşi făceau temele în faţa televizorului, familiile se adunau în faţa “altarelor” cu un zel de nestăvilit pentru a se aşeza în faţa televizoarelor. Era ceva obişnuit pentru tineri să se adune în jurul tonomatelor pentru a asculta Rock and Roll, pentru a dansa şi pentru a se distra. Industria electronică a făcut posibil ca aceste concerte Rock and Roll să fie date pentru sute şi mii de persoane folosind amplificatoare uriase.

Industria constructoare de maşlni a fost un lat factor important pentru cultura tinerilor din anii 1960. Automobilul era simbolul puterii şi al statutului social înalt. Visul multor tineri americani era să ajună să aibă propria maşină cu care să oprească în faţa caselor prietenelor lor pentru a le duce apoi la petreceri, în timp ce pe drum să asculte la radioul din maşină muzică R&B şi Rock and Roll. Inventarea pilulelor contrceptive a fost un impuls către păcatul sexual printre tineri, dar şi printre adulţi. Statele Unite nu a trecut numai printr-un stadiu de prosperitate, ci şi printr-o dezvoltare industrială neegalată în istorie. A avut loc o revoluţie tehnologică ce a creat numeroase locuri de muncă pentru tineri, aceasta permiţându-le să aibă proprii bani, pe care, însă, i-au cheltuit în mod egoist, ducând o viaţă păcătoasă.

d) Noul stil de muzică: Rock and Roll

„Deceniul urlator” a fost dominat de Jazz. Alături de acesta, un alt stil de muzică a apărut pe scenă: muzica Race, sau cu alte cuvinte, ritm şi blues (R&B)

R&B-ul a avut mult conţinut imoral. Tinerii albi de condiţie socială medie vroiau să se distreze în mod păcătos. Problemele rasiale nu le-au permis cântăreţilor negri r&b CA Chuck Berry şi Little Rochard să se bucure de susţinerea fanilor albi ai Rock and Roll-ului. Dar oameni ca Sam Phillips, proprietarul studiourilor Sun din Memphis, Tennessee, ca şi A llan Freed, au reuşit să aducă R&B la publicul de tineri albi.

Ca şi Jazz-ul, Rock and Roll este un alt eufemism pentru sex. Astfel, vedem că trendul imoral din muzica anilor 1920 revine, dar la un nivel mai înalt. Sam Phillips a avut abilitatea de a sesiza ca Elvis Presley a fost un artist alb cu un talent negru. El a îmbinat R&B cu Folk-ul, cu muzica Gospel, Blues şi baladele americane într-un stil propriu. De asemenea, el a adăugat stilului său un ritm rapid şi sălbatic care a făcut ca criticii Rock and Roll să îl numească „pisica sălbatică”.

Elvis Presley a revoluţionat muzica pentru totdeauna, în sensul negativ al cuvântului. El a vrăjit masele de oameni. Nu a fost numai regele Rock and Roll, ci un fenomen. Stilul Rock and Roll pe care îl promova Elvis era un ritm şi nişte mişcări senzuale ale trupului mai presus de muzică. Rock and Roll a permis ca stricăciunea şi rebeliunea să fie exprimate liber prin acest nou stil. Versurile acestei muzici din anii 1950 erau naive şi simple. Ele au jucat un rol minor în impactul pe care l-a avut Rock and Roll la începutul său. Mai târziu, versurile cu conţinut imoral au devenit din ce în ce mai des folosite. Dar ceea ce a atras la această muzică a fost ritmul, corelat cu un duh de rebeliune. Aceleaşi rezultate le avem în comunităţile creştine atunci când se cântă „Rock creştin” – un efect de dinamită.

Privind retrospectiv, acţiunile pe care le întreprindeau cei de la Kings Road, copiii cu flori de la Haight-Ashbury, toxicomanii Carnaby Street, capii care instigau la violenţe şi liderii lor erau doar nişte manifestări de suprafaţă ale unui puternic curent adânc de rebeliune care s-a îndreptat în mod necruţător spre universităţi, spre Vienam, spre poliţişti şi spre puterile politice, spre codul de îmbrăcăminte, de sex, al normelor de limbaj... pe scurt, tinerii din toată lumea s-au ridicat împotriva tuturor tradiţiilor atât de apreciate până atunci. Inima acestei rebeliuni, combustibilul care a făcut-o să se răspândească întărâtându-i ambiţiile a fost muzica cea nouă şi contagioasă: rock-ul. Asta este ceea ce a unit această generaţie rebelă, rock `n` roll. [38] (pag. 37)

Este important de ştiut faptul că Marlyn Monroe a fost femeia cea mai influentă a culturii pop din anii 1950, lucrând pentru distrugerea moralei americane. A fost sex-simbolul Americii. Avea legături cu Anthony LaVey, fondatorul Bisericii Sataniste.

Elvis Presley a deschis uşa pentru ca următoarele grupuri şi interpreţi Rock and Roll precum Jimmy Hendrix şi Janis Joplin să poată aprinde revolta din 1960. Când The Beatles au venit în Statele Unite, au avut parte de ce mai mare expunere TV din istoria televiziunii americane; întreaga ţară a fost implicată într-un delir cultural. America răspundea evenimentele masiv promovate cu o frenezie uimitoare. Scopulul fusese atins. O naţiune întreagă putea fi controlată prin Rock and Roll. Când The Beatles făceau turul ţării, au fost trataţi ca nişte dumnezei.

Muzica lor răspândea conceptele religiilor estice, rebeliune şi arognţă. Mai târziu am aflat, că, pe când John Lennon locuia în New York, cheltuia 7,000 $ pe zi ca să îşi întreţină dependenţa de droguri. Jimmy Hendrix, ca şi Janis Joplin au murit din cauza unor supradoze. Există o legătură clară între Rock , rebeliune, imoralitate şi folosirea drogurilor.

Desigur, totul a început cu Timothy Larry şi experimentul său LSD. Tinerii – mai ales studenţi – s-au evoltat şi au preluat controlul asupra campusurilor universitare din Statele Unite. Începuse mişcarea hippie. Era ceva obişnuit să auzi despre tineri care mureau din cauza supradozelor. San Francisco şi New York au devenit oraşele cele mai competitive ale revoluţiei culturale din lume. Concertele Pop şi Rock and Roll de la Monterey (16 – 18 iunie 1967), Woodstock (15 – 17 august 1969) şi Altamont (6 decembrie 1969) au demonstrat că tinerii în mare parte au intrat într-o nouă eră: era Rock and Roll, a abuzului de substanţe şi a imoralităţii. Acea eră avea să introducă ocultismul ca obiectiv al culturii pop. The Rolling Stones, Ozzy Osbourne şi Led Zeppelin au fost cei mai importanţi promotori ai ocultismului în Rock and Roll, pregătind calea pentru grupurile blasfemiatoare Heavy Metal şi Black Metal.

Revoluţia sexuală a anilor 1960 a adus cu ea homosexualitatea. [39]. De asemenea, mişcarea feministă a câştigat tot mai mult terenşi recunoaştere socială.

John F. Kennedy a devnit cel de-al 35 – lea preşedinte al Statelor Unite în 1961. Comportamentul lui nu era cu nimic diferit faţă de cel al oamenilor din timpul său. El s-a drogat în Casa Albă împreună cu amantele sale, pe care le invita cu regularitate în apartamentele sale. [40] Atât el, cât şi fratele său, Robert, au fost implicaţi în relaţii imorale cu Marlyn Monroe.

Consecinţele păcatului promovat de cultura pop care a început să se manifete în anii 1950, au fost tragediile anilor 1950, 1960, 1970, inclusiv pierderea voluntară a războaielor din Korea (27 iulie 1953) şi Vietnam (1974), asasinarea lui John F. Kennedy (22 noiembrie 1963) şi R. Kennedy (6 iunie 1968) care au marcat profund tânăra generaţie de atunci, asasinarea lui Martin Luther King Jr. (4 aprilie 1968) şi sinuciderea membrilor din cultul Templul Poporului din Jonestown (Guyana, 1978).

e) Cultura manipulării în masă

Cultura pop este o cultură a maselor. Conceptul de masă are a face cu producerea în masă a bunurilor (societatea materialistă) şi consumul masiv (societatea de consum), manipularea în masă (societatea controlată în mod discret) şi hedonismul în masă (societatea neopăgână).

Iată cum intelectualii oculţi din media au întins capcana audienţei din Statele Unite, făcând-o astfel dependentă de-a lungul anilor. Întâi a fost prezentată partea bună: programe cu caracter familial – astfel că marile corporaţii TV au putut obţine încrederea totală a oamenilor. Lucrurile au mers aşa multă vreme, până când mitul comform căruia „tot ce vedem la televizor este bun” a devenit parte din mentalitatea oamenilor. Apoi, pentru a distra pe tineri, şi pe familii, a fost introdus divertismentul, pentru că viaţa în faţa televizorului începuse să devină plictisitoare. Rock and Roll-ul şi Elvis Presley erau soluţia. Elvis Presley a devenit corespondentul masculin al dansatoarei din buric, judecând după efectul de isterie în masă pe care l-a avut asupra tinerelor fete. Limbajul nu mai era curat, dar hei, chiar trebuie să fim atât de înguşti la minte? Apoi, puţin câte puţin, au fost introduse limbajul sexual şi indecenţa sub o formă voalată. Numai câţiva creştini „extremişti” s-au plâns de aceasta. Limbajul sexual a devenit din ce în ce mai explicit, iar nuditatea a fost acceptată. Apoi, nevoie de a scăpa de îngrădirile morale a devenit o necesitate. A urmat o revoluţie culturală în timpul căreia valorile creştine au fost răsturnate, aşa că oamenii s-au întrebat cum de anii 1960 au devenit atât de întunecaţi. În acest fel, masele au fost educate (vă rog să citiţi „corupte”) de un proces lent, astfel încât mecanismul de apărare să fie anihilat. Publicitatea, spre exemplu, a transformat dorinţele consumatorului în nevoi, seducându-i cu promisiuni despre un stil de viaţă, pe care, în alte condiţii, cu greu şi l-ar fi putut imagina. Acum, după decenii bune de poluare graduală a minţii, nepoţii acelor intelectuali ne spun că masele cer programe cu caracter sexual/pornografic. Desigur, totul este sexualizat azi pentru a controla masele. Liderii mass- media au reuşit să transforme cetăţeanul de rând aproape într-un obsedat sexual.

1970 – prezent; Globalizarea şi ocultizarea revoluţiei culturale

Dacă intensificarea ritmului în muzica Rock and Roll, corelată cu versurile cu conţinut ocult, sexual, profan, a fâcut ca această cultura pop a anilor 1960 – 1970 să fie mai detestabilă decât „Deceniul urlator”, ei bine, răul promovat de cultura pop a atins noi adâncimi în ultimele două decenii.

Nu este un accident faptul că, împreună cu inovaţiile tehnologice cultua pop s-a degradat din ce în ce mai mult şi s-a răspândit pe tot Globul, având o preocupare excesivă pentru ocult. Dacă în anii 1960, 1970 cultura pop a afectat tinerii din ţările vestice, tehnologia a făcut posibil ca această cultură fatală să devină globală. Nu există ţară, cultură, religie care să nu fi fost afectată de cultura pop. Biserica nu face nici ea excepţie. Tragedia este că Biserica a devenit unul dintre cei mai mari susţinători ai culturii pop.

În acest paragraf aş vrea să vă trec în revistă descoperirile şi inovaţiile tehnologice din ultimele două decenii, care sunt folosite du cultura pop ca mijloace rapide şi sigure de a îndoctrina toată lumea: IBM PC, Apple Macintosh, home video games, Nintendo, the World Wide Web, Intel Pentium processor, Microsoft Windows, Internet, Cable Modems, DSL, CD Burner, Email, DVD, cell phones, Ipods, Xbox, PlayStation. Aceste invenţii tehnologice nu sunt prin natura lor rele, dar conţinutul culturii pop care se transmite prin ele este rău. [41]

Muzica ultimelor două decade a dovedit că Hipp-Hopp-ul este azi la fel de popular ca şi Rock-ul. Hipp-Hopp este un alt produs al culturii pop, care foloseşte limbajul bandelor de cartier. El promovează violenţa, imoralitatea şi consumul de droguri. Rock-ul a devenit Hard – Rock, Grunge, Heavy Metal şi Trash Metal, culminând cu Black Metal – muzică declarată satanică, cu versuri anti-creştine, blesfamiatoare.

4. Ce a determinat apariţia revoluţiei culturale pop?

În anii 1960, muzica rock s-a ridicat împotriva valorilor culturale stabilite în America. În anii 1970, muzica rock a început să prezinte şi să reflecte cultura americană. [42]

Dacă cineva recunoaşte în Elvis Presley promotorul modernismului şi acceptă faptul că Rock and Roll-ul este principala formă de artă postbelică, atunci este interesant să examinăm rock-ul din punct de vedere a ceea ce au făcut succesorii lui Elvis în legătură cu ce a afirmat el: s-a împlinit! După ce apelul la libertate a fost făcut, ce mai urmează? [43]

Rock and Roll – ul, după cum am văzut din afirmaţiile anterioare, reprezintă cel mai bine cultura pop, ca fiin o mişcare anti-creştină, rebelă. Istoricii şi criticii muzicii rock, şi analiştii socialişti aproape toţi recunosc faptul că Rock and Roll-ul este modelul culturii pop. Rock and Roll a avut un succes atât de mare şi datorită faptului că a existat un număr atât de mare de tineri gata să îl guste. Generaţia prosperă de după al doilea Război Mondial a cunoscut o rată a natalităţii atât de mare încât, până în 1958, o treime din populaţia Americii era sub 15 ani. Această nouă generaţie de americani, care este cunoscută cu numele de „explozia de nou-născuţi”, va crea în cele din urmă a nouă cultură a tinerilor bazată pe muzica Rock and Roll.

5. Care este scopul final al acestei culturi?

Cultura pop este o cultură a maselor care a devenit de asemenea şi o mişcare globală. Cultura pop îndeplineşte dorinţa Diavolului de a fi adorat, mai ales prin Black Metal. După cum am văzut, sfârşitul logic al Rock and Roll-ului este stilul Black Metal. Astfel, cultura pop este la lucru pentru a crea o nouă generaţie de oameni care îl vor sluji pe Anticrist, care se vor închina Fiarei, aşa cum citim în Apocalipsa 13.14-15. Eu o numesc „generaţia anticrist.”

6. Zece mari mituri americane pe care cultura pop le-a creat şi modul în care lucrează ele pentru distruge Biserica ignorantă

a. Muzica nu mă afectează; doar cuvintele sunt relevante

b. a te uita foarte mult la TV, sau a petrece ore navigând pe Internet sau folosind play station, este ceva normal; este parte a vieţii contemporane care nu va aduce consecinţe asupra mea

c. a vedea filme cu conţinut violent şi sex nu mă afectează

d. este în regulă ca fetele să poarte haine strânse, sexy, sau să li se vadă buricul; bărbaţii nu sunt influenţaţi de ceea ce văd, exceptându-i pe câţiva maniaci

e. a consuma pornografie este ceea ce majoritatea băieţilor fac, de aceea trebuie să fie Ok. Sexul premarital este larg răspândit, doar câţiva fanatici îl mai condamnă

f. numele jocului este „Scopuri materialiste”

g. doar oamenii proşti iau supradoze de droguri

h. a te implica în ocultism, este ceva, desigur, distractiv

i. orice religie mă va duce în cer

j. oamenii care divorţează vor găsi înţelegere la copiii lor, şi vor avea căsnicii mai bune.

7. De ce cultura pop şi muzica Rokc nu pot fi sfintite?

a) Amintindu-ne de Wagner

Ne amintim cât de fascinat era Wagner de legendele nordice păgâne. Sub o influenţă demonică, el a scris muzică potrivită cu versurile sinistre ale dramelor sale muzicale. De aceea, există muzică ocultă pentru teme ocultte. Muzica lui Wagenr este înfricoşătoare chiar şi fără versuri. Deşi acestea au un anumit rol în cadrul muzicii, muzica de inspiraţie demonică, chiar fără versuri, continuă să creeze ambianta propice pentru activităţile demonice. Muzica rock are, de asemenea, origine demonică. Amintiţi-vă de Robert Johnson şi de pactul pe care l-a făcut cu Diavolul în Delta Mississippi, precum şi de influenţa sa adupra principalelor trupe rock. Acest stil de muzică generează rebeliune împotriva autorităţilor în primul rând, apoi o dispoziţie pentru sex, şi, ulterior, stârneşte interesul pentru versiuni din ce în ce mai puternice de rock, precum Grunge, Heavy Metal sau Black Metal. După toate acestea, urmează imoralitatea, drogurile şi ocultismul. Rock-ul este un drog mascat sub formă de ritm şi muzică.

Concluzie la punctul a. : Rock-ul, fie el lumesc/secular sau creştin, este ocult în esenţă. Versurile creştine nu sfinţesc muzica Diavolului.

b) Un scurt studiu de caz despre starea Europei de Est după căderea comunismului – PAX217

Personal, sunt foarte familiarizat cu cultura din estul Europai în general, şi cu cultura românescă în particular. Este important să ne centrăm atenţia pe România, pentru că Miscarea Evanghelică a acestei ţări a fost una dintre cele mai puternice, în ciuda tiraniei comunismului est-european. Cunosc foarte bine Miscarea Evanghelică Română din perioada comunistă. De asemenea, am slujit timp de 7 ani în România după căderea comunismului în această ţară. Creştinătatea evanghelică din România era sănătoasă în credinţă în timpul comunismului. Rar auzeai despre divorţuri. Indecenţa, pornografia sau relaţiile intime premaritale erau de neconceput printre creştini. Credincioşii ştiau că ei erau chemaţi să fie sare şi lumină în societate. Sfinţenia practicată le dădea curajul de a mărturisi sub ameninţările dictatoriale care presupuneau îndurarea greutăţilor de tot felul, a persecuţiei şi chiar a morţii. Erau ei perfecţi? Nu! Totuşi, ştiau cât de vitală era pentru ei sfinţirea. Acum înţelegeţi de ce am afirmat în Manifestul pentru Trezire că sfinţenia este piatra de hotar în diferenţierea adevăratei creştinătăţi de apostazie.

În decembrie 1989 revoluţia a izbucnit, iar Ceauşescu, dictatorul României, a fost împuşcat în ziua de Crăciun împreună cu soţia sa. Titlurile ziarelor din România afirmau: „Anticristul a fost împuşcat în ziua de Crăciun.” Uşile ţării erau acum total deschise pentru tot ce există sub soare. De asemenea, dependenţa de TV a devenit foarte mare în România. Spectatorii români au trecut de la cele două ore de program de îndobitocire comunistă la 24 de ore de păgânism amuzant, prezent pe micile ecrane. În primii ani oamenii îşi petreceau literal tot timpul în faţa ecranelor, recuperând perioada comunistă şi Revoluţia, încercând să dea un sens celor ce vedea la TV. Mai mult, România nu avea stabilite nişte legi ale decenţei. Filme violente şi pornografice au devenit obişnuinţă. Telenovelele sud-americane au ajuns în topul listelor cu cele mai bine-receptate programe pentru femei. Biserica se confrunta acum cu o nouă ameninţare: în locul persecuţiei avea de ales între a lua parte la frenezia naţională de păcat sau a rămâne sfinţi. Biserica a optat pentru sfinţenie. Apoi, misionarii americani au venit să ajute. Ei au instruit păstori şi Biserici în ale teologiei, în ale Evangheliei, în tehnicile de creştere a Bisericii şi în închinare. Slavă lui Dumnezeu pentru un aşa mare ajutor plin de dragoste! Oricum, odată cu acestea a fost introdus şi rock-ul „creştin” prin intermediul unora dintre creştinii americani.

La început, Bisericile şi tinerii nu au căzut în această capcană, sesizând duhul lumii din ea. Apoi, mai mulţi misionari americani au insistat pe faptul că respingerea tehnicilor rock-ului „creştin” şi ale culturii pop pentru creşterea Bisericii, erau o atitudine legalistă şi contra-productivă în creşterea Bisericii. Chiar şi acum mulţi dintre credincioşii americani nu cunosc originea şi natura muzicii rock. De-a lungul timpului, pastori, Biserici şi tineretul României, cu toţii au cedat. Tineretul a devenit lumesc sub blestemul rock-ului „creştin”. Ei pretindeau că rock-ul „creştin” era o cale de a lua parte la un stil de viaţă lumesc, permiţându-le în acelaşi timp să rămână în Biserică. S-au descotorosit de decenţă, de dedicarea faţă de Dumnezeu, de interesul pentru Evanghelie şi de lucrările pentru binefacere. Atenţia s-a mutat de la sfinţenie la relevanţă, şi de la slujirea altora la slujirea propriei persoane. O adevărată competiţie a luat naştere printre tinerii creştini din România cu privire la „ultimul mare hit” din rock-ul „creştin”, cine se îmbracă cel mai în pas cu modă (şi totodată, cel mai indecent), ultimele telefoane mobile, ultimele televizoare color, ultimele filme, fără a se ţine cont de genul sau de conţinutul acestora.

Rock-ul creştin a dezvoltat în mulţi tineri evanghelici români o nouă atitudine ascunsă de rezvrătire, un caracter lumesc neobrăzat şi un acut egoism. De la rock-ul creştin s-a trecut apoi la cel secular. Mulţi creştini au început să meargă la concerte susţinute de Metalica, Sepultura şi alte grupuri rock care au vizitat România. În acelaşi timp, moralitatea a scăzut şi ea. Chiar relaţiile intime premaritale sunt acceptate în mod tacit de un număr tot mai mare de aşa-zişi credincioşi. Mulţi păstori care au acceptat ideea că „Biserica trebuie să crească cu orice preţ” au încetat să mai corecteze pe tineri. Astfel, rock-ul a dat naştere apostaziei printre evanghelicii din Europa de Est.

PAX217 în Bucureşti, România. În mai 2003 PAX217 (o trupă rock din Orange County/judet) a sosit la Bucureşti împreună cu pastorul Raul Ries pentru o cruciadă la Sala Palatului. Cruciada a fost bine mediatizată pe noile canale de TV seculară. Mulţi fani rock necredincioşi au luat parte la eveniment. După concert, când pastorul trebuia să predice, mulţi au plecat. I-am urmărit şi i-am chestionat pe unii dintre rockeri cu privire la părerea lor despre concert. Au spus că le-a plăcut muzica, dar nu şi versurile. PAX217 angajase cea mai puternică companie de sunet din Bucureşti. Nivelul sunetului era atât de ridicat, încât era imposibil să stai pe direcţia boxelor, chiar şi la distanţă. Au fost folosite de asemenea, efecte stroboscopice. Tot Iadul era dezlănţuit. Nu am mai rezistat înăuntru. Afară, personalul de la Sala Palatului nu ştiau sigur ce se petrece. Nu se aşteptau la creştini să aibă acelaşi stil de muzică pe care îl au şi necredincioşii. Astfel, PAX217 a stricat mărturia creştină în acea zi la Bucureşti. Mulţi tineri creştini, care au participat la acest concert, au plecat de acolo cu ideea falsă, că până şi muzica rock poate fi creştină.

Concluzie la punctul b. Rock-ul „creştin” este o contrazicere in termeni. Rock-ul „creştin” este un semn al apostaziei şi o erezie în toată Miscarea Evanghelică. În timpul părinţilor Bisericii apostazia era caracterizată de abateri doctrinare şi adoptarea practicilor păgâne. Azi, Miscarea Evanghelică îşi are partea sa la formarea apostaziei prin faptul că cea mai importantă formă de manifestare a sa a devenit rock-ul „creştin”.

c) Răspunzând obiecţiilor tipice ridicate de creştini cu privire la rock

Notă: următoarele răspunsuri la obiecţii au sens doar dacă a fost citit intreg materialul

Obiecţie: Muzica este neutră din punct de vedere al genului

Răspuns: aceasta este o afirmaţie vrednică de dispreţ circulind printre credincioşii care nu s-au informat cu privire la această temă.

Obiecţie: Dumnezeu se foloseşte şi de rock-ul creştin.

Răspuns: Dumnezeu s-a putut folosi până şi de măgariţa lui Balaam, ca o excepţie pentru a-l avertiza pe falsul profet.

Obiecţie: Biserica nu are vreun sens pentru mine, fără rock creştin

Răspuns: sigur că nu are! Eşti devotat 100% culturii pop, iar religia ta este rock-ul. Eşti în pericol de a fi un apostat.

Obiecţie: Versurile creştine fac ca rock-ul să fie creştin

Răspuns: Biserica Patristica a spus acelaşi lucru atunci când a încercat să creştineze practicile păgâne. Dar această idee s-a dovedit a fi exact lucrul care a dus la căderea Bisericii Istorice.

Obiecţie: Rock-ul creştin este o bună unealtă de evanghelizare

Răspuns: Grupul de cercetări Barna a dovedit că cel mai important motiv pentru care tinerii merg la Biserică, nu este evanghelizarea prin rock-ul creştin. Pe o scară de 1 la 20, unde 1 reprezintă cea mai importantă motivaţie pentru venirea la Biserică, rock-ul creştin ocupă locul 14. Cam descurajant pentru avocaţii rock-ului creştin.

Obiecţie: Dacă închinarea şi motivaţia mea sunt sincere, atunci stilul de muzică nu contează.

Răspuns: Mulţi Mormoni şi Martori ai lui Iehova sunt foarte sinceri, dar sinceritatea lor merge într-o direcţie greşită. De aceea, a fi sincer, nu este de ajuns. Trebuie, de asemenea, să te afli în adevăr.

Obiecţie: Melodiile lente de rock creştin inspiră. Mă închin lui Dumnezeu mai bine în timp ce le ascult.

Răspuns: Muzica demonică a lui Robert Johnson era de asemenea lentă.

Obiecţie: Colegii mei de la şcoală/serviciu spun că sunt un ciudat dacă nu ascult muzică rock şi dacă nu mă îmbrac ca ei.

Răspuns: Dacă eşti un creştin infestat de cultura pop, atunci opiniile colegilor tăi sunt importante pentru tine. Dacă eşti un creştin liber de manipularea culturală le vei dovedi că nu eşti un creştin laş. Fii cel mai bun din clasa ta / de la locul tău de muncă, trăieşte fără să ţi se poată reproşa ceva, iar Dumnezeu îi va face pe ei să ajungă la aceeaşi concluzie cu tine. Apoi îi vei putea evangheliza.

Obiecţie: ce puteţi spune despre unii din artiştii rock-ului creştin care sunt nişte oameni spirituali?

Răspuns: Problema nu stă în regenerarea lor, ci în faptul că sunt înşelaţi. Foarte puţini cunosc adevărata istorie a muzicii rock.

Obiecţie: Stilurile muzicale adoptate pentru închinarea în Biserică s-au tot schimbat de-a lungul istoriei Bisericii.

Răspuns: Adevărat, dar schimbările au avut loc în limitele unei muzici care reflecta creaţia lui Dumnezeu în cultur. Muzica rock este anti-Dumnezeu şi anti-cultură. Este demonică.

Obiecţie: Nu pot schimba stilul de închinare din Biserica mea. Ar determina o neînţelegere sau chiar o ruptură.

Răspuns: Atunci părăseşte acea Biserică în termeni cordiali (fără certuri sau resentimente), şi roagă-te ca Dumnezeu să te conducă la o Biserică sănătoasă.

Concluzie finală:

Muzica nu este neutră; este cea mai convingătoare formă de artă. După cum am văzut, rock-ul este muzica Diavolului. Rock-ul este o înşiruire de ritmuri sincopate, funcţionând ca o mantră care afectează gândirea. Această muzică facilitează cel mai mult răzvrătirea, modul lumesc lumesc de comportare, şi ocultismul. Rock-ul cu toate versiunile sale nu se pot adapta niciodată culturii sau religiei – în loc de aceasta, distruge totul şi se aotuimpune precum un virus, dând naştere dependenţelor de cultura pop. În acelaşi mod, cultura pop este mai întâi ocultă/satanică, apoi seductivă, imorală, producând dependenţă, promovând excesele, rebelă, materialistă, intolerantă, neopăgână, împotriva lui Dumnezeu, anti-creştină, anti-familie, promovatoare a păcatului şi anticristică.

Nu ar fi fost nevoie de această investigatie, dacă orice credincios ar aplica ce spune Hristos Domnul: „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7.18-20) Deci ar trebui să poţi cunoaşte rock-ul „creştin” după roadele sale de rebeliune, lucruri lumeşti, şi păcatul pe care îl promovează în Biserică. Miscarea Evanghelică a secolului 21 repetă aceeaşi greşeală a Bisericii Patristice, crezând că practicile păgâne pot fi creştinate. Rock-ul neopăgân şi cultura pop nu pot fi creştinate. Ambele trebuie aruncate afară din Biserică.

8. Ce pot face creştinii ca persoane individuale, ca familii şi ca Biserici pentru a sta departe de cultura pop şi pentru a recupera pe cei care sunt deja dependenţi de această cultură

a. Pocăiţi-vă pentru că aţi cochetat cu neopăgânismul/cultura pop în numele distracţiei, a relevanţei şi în vederea creşterii Bisericii.

b. Supuneţi-vă total lui Dumnezeu şi întrebaţi-L care este planul Lui pentru viaţa voastră personală, pentru viaţa voastră de familie şi pentru viaţa Bisericii. Fiţi răbdători aşteptând răspunsul lui Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu întârzie în a vă răspunde pentru că vă testează dorinţa de a-L lăsa pe El să-Şi îndeplinească planul în viaţa voastră.

c. Scăpaţi de orice sursă de muzică rock şi de cultură pop. Televizorul ar trebui să dispară pentru totdeauna. Folosiţi-vă computerul doar pentru şcoală, educaţie, afaceri. Fără Xbox sau Play Station! Distrugeţi orice DVD-uri cu Star Trek, Războiul Stelelor, Stăpânul Inelelor sau Harry Potter în cazul în care aveţi aşa ceva. Vizionaţi doar filme bune, curate.

d. Rămâneţi la imnuri şi muzică de închinare.

e. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă înveţe disciplinele spirituale şi sfinţirea.

f. Pregătiţi-vă în domeniul evanghelizării şi al apologeticii, şi mergeţe să spuneţi Evanghelia cât mai des posibil.

g. Fiţi plini de Duh.

h. Citiţi Cuvântul lui Dumnezeu cu foame şi asociaţi-l cu comentarii biblice bune.

i. Fiţi la curent cu ştirile şi citiţi cu aviditate. Ar trebui să fiţi cea mai bine–educată persoană din comunitate. Oamenii au nevoie de teologia voastră după cum au nevoie şi de sfaturile voastre non-teologice.

Un cuvânt de încheiere:

Dacă spui că eşti creştin, şi după ce ai parcurs aceast material încă mai susţii cultura pop şi vreo formă de muzică rock, în ciuda dovezilor covârşitoare pe care sursele seculare le aduc pentru a dovedi că această cultură şi această muzică sunt rele, atunci sunt şanse foarte mari ca tu să te afli pe drumul spre apostazie sau eşti un creştin lumesc. Pocăieşte-te! Aceasta ar putea fi ultima ta şansă!

Pastor,

Paul Dan

gracetoday2@yahoo.com

MANIFEST PENTRU TREZIRE SPIRITUALA

pentru Bisericile Evanghelice din Romania care vor sa devina „relevante”

si pentru Bisericile din Vest care au devenit „relevante”

de Pastor Paul Dan

„Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)

CÂTEVA INTREBARI FUNDAMENTALE: Te-ai intrebat de ce acum 60 de ani in urma, Biserica nu se confrunta cu asa multa imoralitate, materialism, divorturi, probleme cu adolescentii, droguri, pornografie, cum se confrunta azi? Afirmam ca nu mai suntem legalisti cum au fost cei de atunci, ca intelegem mai bine harul lui Dumnezeu… De ce in ciuda marilor progrese in intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu, a nenumaratelor resurse pentru viata crestina, in multe situatii, nu este nici o diferenta intre stilul de viata a lumii si stilul de viata al crestinilor? Cum de trecem prin aceleasi crize agonizante ca si cei din lume? In loc sa fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din randul victimelor. Unde este marturia noastra?

UN RASPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra.... Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire. De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi, nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel sfant.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8)

Raspunsul oferit de Scriptura este evident: am cautat prietenia cu lumea si am sacrificat sfintenia. Pentru a fi inteles, prietenia cu lumea inseamna adoptarea culturii pop[i] in Bisericile noastre (vezi explicatia la sfirsit). Am crezut ca este bine sa adoptam modernismul, dar s-a dovedit a fi neopaginism cu efecte mortale pentru viata spirituala. Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor si a mortii. Cultura pop a facut din bisericile noastre o batjocura. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce cauta distractia, nu pe Dumnezeu, nu pocainta si sfintenia. Numerosi crestini, adepti ai culturii pop, sunt dispusi sa mearga la biserica, la studii biblice, sa dea zeciuiala, chiar sa mearga in excursii misionare, exceptie facand trairea in sfintenie. „…avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.“ (2 Timotei 3:5)

Majoritatea crestinilor adepti ai culturii pop nu sunt nascuti din nou. Crestinatatea fara sfintenie/evlavie este o crestinatate apostaziata! Traim vremurile din urma cand apostazia vrea sa acapareze Biserica. Tagaduim apostazia, iar cand constiinta ne acuza o suprimam spunand sfinteniei ca este legalism.

O nota importanta: Dumnezeu sa fie glorificat pentru cei “sapte mii” de credinciosi, de biserici, de organizatii crestine si seminarii crestine din toata America si din toata lumea care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a culturii pop. (1 Imparati 19:18)

DESCRIEREA APOSTAZIEI: „…Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu: „Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea. Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. Sunt printre ei unii, care se vara prin case, si momesc pe femeile usuratice ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte, care invata intotdeauna si nu pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a adevarului. Dupa cum Iane si Iambre s-au impotrivit lui Moise, tot asa si oamenii acestia se impotrivesc adevarului, ca unii care sunt stricati la minte si osanditi in ce priveste credinta.“ (2 Timotei 3:1-8)

„Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma.“ (1 Ioan 2:18)

MARTURISIRE: Mi-am indreptat fata catre Domnul pentru a face cereri prin rugaciune si implorare, cu post, in sac si cenusa. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu si am marturisit: " O Doamne mare si minunat, care faci ce ai promis si esti indurator cu cei ce Te iubesc si pazesc legamantul Tau; am pacatuit si am comis faradelegea, am facut ce era rau si rebel, chiar prin faptul ca ne-am indepartat de principiile si hotararile Tale. O Doamne, dreptatea iti apartine, iar noua rusinea: conducatorilor crestini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizatiilor crestine; fiindca am pacatuit impotriva Ta, permitand culturii pop, neopagane sa acapareze familiile, bisericile noastre, organizatiile crestine. Am fost atenti sa nu ofensam pe careva, si nu ne-a mai pasat daca te ofensam pe Tine; am devenit corecti din punct de vedere politic, am numit sfintenia legalism, si am permis la tot felul de pacate sa ne invadeze viata privata si cea din sanul Bisericii; ne-am facut ca obiectiv principal sa fim relevanti pentru lume, decat ascultatori de Tine. Domnului Dumnezeului nostru ii apartine mila si iertarea, chiar daca am fost rebeli impotriva Lui. Acum, Doamne, asculta rugaciunea si cererile noastre si fa ca fata Ta sa straluceasca peste Biserica Ta, care este invadata de apostazie…(Marturisire facuta pe baza la Daniel cap.9)

UN STRIGAT IMPOTRIVA APOSTAZIEI

1. Pentru pastorii care cauta sa multumeasca oamenii. „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.“ (2 Timotei 4:3-4)

Incetati sa aduceti oameni in Biserica prin orce mijloace in dertimentul sfinteniei! Predicati intreg Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este el! Cand predici, condamna pacatele cu care se confrunta biserica ta. Cheama oamenii la o viata practica de sfintenie. Avertizeaza- i pe oameni de iminenta judecata a lui Dumnezeu impotriva bisericii de azi, invadata de apostazie. Probabil vei fi nemultumit la gandul ca multi vor parasi biserica. Lasa-i sa plece! Cuvantul lui Dumnezeu va inlatura pe apostati. Lumea din jurul nostru este satula de biserici in crize. Asigura-te ca nu esti prins de pornografie, materialism, alcool si alte pacate mortale. Practici disciplinele spirituale? Ai putea spune ca a te opune de la amvon, homosexualitatii, avorturilor sau altor pacate este politica, in realitate insa, tu nu vrei sa ii superi pe oameni. Unii dintre voi, pastorii de felul acesta poate nici nu sunteti nascuti din nou. Pocaiti-va!

2. Pentru pastorii de tineret dusi in eroare. „Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, care cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atarne de gat o piatra mare de moara, si sa fie inecat in adancul marii.“ (Matei 18:6)

Multi din voi se comporta ca niste clovni incurajind tinerii sa pacatuiasca. Nu aveti nici un discernamant! Tu, ca pastor de tineret, esti responsabil pentru ruinarea viitorului unei generatii intregi. Fii un model pentru cei tineri! ( 1Tim.4:11-16; 6:11-19). Fii primul care traieste o viata de sfintenie, incluzand rugaciunea si postul si normalitatea in imbracaminte. Instruieste- i pe tineri in practicarea disciplinelor spirituale. Ei nu au nevoie de distractie; ci de bucuria unei vieti sfinte din Duhul Sfant. Sunt flamanzi dupa recunoasterea si valoarea pe care numai Dumnezeu o poate oferi, asa ca arunca toate strategiile tale lumesti. Unii dintre voi aveti functii de conducere, dar nici o autoritate, iar unii dintre voi poate nici nu sunteti nascuti din nou. Pocaiti-va!

3. Pentru tatii iresponsabili. „Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4)

Tatilor, multi dintre voi va faceti vinovati de mare pacat, lasind ca mass media cu un continut explicit de violenta, satanism, sexualitate, sa va polueze viata de familie. Nu cenzurati nimic copiilor dvs. Altarul familiilor voastre este, fie televizorul, fie internetul. Permiteti sotiilor si fiicelor voastre sa se imbrace indecent. Nu aveti nici o idee despre ce sunt invatati copiii vostri in scoala si nu va pasa cine este in anturajul lor. Fii un lider spiritual pentru casa ta. Fii primul care se schimba, iar familia ta te va urma. Slujeste Imparatiei lui Dumnezeu si nu tie insuti. Unii dintre voi sunteti prinsi de lucruri precum consumul de bere sau folosirea intensiva a televizorului. De multe ori anulati orice activitate de la biserica pentru un eveniment sportiv. Altii sunt sclavii cautarilor materialiste, pornografice, trairii in adulter, sau consumului de droguri. Pocaiti-va!

4. Pentru mamele iresponsabile. “…. Domnul zice: „Pentru ca fiicele Sionului sunt mandre, si umbla cu gatul intins si cu priviri pofticioase, pentru ca pasesc maruntel, si zornaiesc cu verigile de la picior, – Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rusinea”. In ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoaba la picioare, si sorisorii si lunisoarele, cerceii, bratarile si maramele; legaturile de pe cap, lantisoarele de la picioare si braiele, cutiile cu mirosuri si baierile descantate; inelele si verigele de la nas; hainele de sarbatoare si camasile cele largi, mantiile si pungile; oglinzile si camasile subtiri, turbanele si maramele usoare.“ (Isaia 3:13-23)..... ”femeile usuratice ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte,“ (2 Timotei 3:6b)

Mamelor, multe dintre voi nu sunteti modele demne de urmat! Concurati cu fetele voastre in moda si indecenta. Va uitati prea mult la televizor, mai ales la programele siropoase, ca telenovelele, la programe cu vedetele de la Hollywood. Suferiti de o imagine de sine scazuta; s-ar putea sa fiti supraponderale si sa aveti depresie. Va faceti vinovate de neglijarea intentionata a copiilor vostri. Ati lasat grija copiilor vostri in seama televizorului, scolii, dadacelor angajate, sau al anturajului copiilor vostri. Pocaiti-va!

5. Pentru cei tineri si pentru cei necasatoriti ce cauta placeri. „Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.“ (2 Timotei 3:1-5)

Pentru voi baietii, care credeti ca biserica este un alt club pentru distractii, va inselati total! Voi folositi activitatile bisericesti pentru placerile voastre, pentru a intalni fete, angajandu-va in pacate sexuale. Unii din voi consumati alcool si droguri, va imbracati la ultima moda, sunteti la curent cu noile filme cu continut violent sau sexual, dar nu aveti nici o idee despre ce este sfintenia. Abia de ajungeti la studiu biblic, dar sunteti primii care mergeti la petreceri. Dumnezeul vostru este internetul!

Domnisoarelor, multe dintre voi luati parte la aceiasi destrabalare. Concurati in a va imbraca cat mai provocator pentru a va fura prietenul unele altora, barfiti si sunteti dependente de mobil, navigati pe internet ore intregi, in permanenta aveti pretentii de la parintii vostri si nu produceti nimic bun.

Voi tinerilor, pe care v-am descris, fiti gata sa primiti judecata lui Dumnezeu! Voi trageti biserica in jos! Pastorii si ceilalti membri trebuie sa plece inaintea voastra pentru a va multumi si pentru a va pastra in biserica; voi calcati in picioare sfintenia necesara Casei lui Dumnezeu! Luati in mod usuratic credinta crestina si nu va pocaiti niciodata cu adevarat! Pentru unii din voi se potriveste de minune ceea ce apostolul Petru a zis: “„Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, care le fusese data.“ (2 Petru 2:21) Pocaiti-va!

6. Catre cantaretii crestini de muzica “Rock si Heavy Metal”. „Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti- va diavolului, si el va fugi de la voi. Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor; curatiti-va inima, oameni cu inima impartita! Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare:“ (Iacov 4:7-9). „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.“ (1 Ioan 2:15-17)

Cantaretilor crestini, care cantati muzica crestina “Rock” si “Heavy Metal”, ati fost dusi in eroare de ideea ca daca va imbracati si va comportati precum niste ciudati, daca aveti o infatisare dura si depresiva sunteti la moda! In realitate, asa-zisa voastra slujire este de fapt o rusine la adresa lui Dumnezeu si adevaratei Sale Biserici. Spuneti ca evanghelizati lumea cu acest tip muzica, dar in realitate, v-a cucerit lumea pe voi si pe audienta voastra. Muzica “Rock” si „Heavy Metal” nu pot sluji niciodata Biserica datorita originii sataniste a acesteia, de aceea asazisa muzica crestina „Rock si Heavy Metal” este o contradictie in termeni. Pocaiti-va!

7. Catre crestinii "inteleptii in felul lumii” aflati in functii de conducere. „Nimeni sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei intelepti in viclenia lor.” Si iarasi: „Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte.” (1 Corinteni 3:18-20)

Pentru Comitetele Bisericilor care conduc biserica ca pe o afacere...opriti-va, este un non-sens! Ghidati-va dupa Cuvantul lui Dumnezeu, nu dupa concepte manageriale! Abuzati atat de pastor, cat si de membrii Bisericii! Multi din voi afisati o aroganta de sef.

Pentru profesorii de teologie...o parte dintre voi ati crescut cu convingeri umaniste si continuati sa va schimbati punctul de vedere in functie de mersul lumii! In studiile pentru lucrarea de doctorat ati urmarit doar sa absolviti cu bine, dar ati neglijat disciplinele spirituale si evlavia! In consecinta pastorii pe care ii formati semana cu voi. Multi din ei cad in tot felul de pacate grele.

Pentru bordul de conducere a anumitor scoli de teologie..voi luati decizii capitale, fara a va baza pe intelepciunea lui Dumnezeu. Unii din voi nu aveti nici o expertiza teologica, dar cu toate astea, dezbateti pe marginea unor subiecte de teologie. Adesea, voi, cei din bordul de conducere, sunteti alesi pe baza statutului social sau a puterii financiare pe care le detineti, nu in functie de maturitatea spirituala sau de expertiza teologica. Pocaiti-va!

8. Pentru vedetele si producatorii crestini. „Israel s-a ingrasat, si a azvarlit din picior; – Te-ai ingrasat, te-ai ingrosat si te-ai latit! – Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stanca mantuirii lui“ (Deuteronomul 32:15)

Catre producatorii si vedetele crestine: Multi din voi va faceti vinovati de cautarea obtinerii de profit si nu de onorarea lui Dumnezeu! Incet, de-a lungul anilor, promovati muzica lumeasca si reviste crestine lumesti. Sunteti ahtiati dupa recunoastere din partea mass-mediei! Este socant sa vezi in librariile crestine, cd-uri avand pe coperta grupuri Rock cu fetze bolnave sau asa-zisele cantarete crestine, pozate in imbracaminte indecenta. Periodic, familii naive si tineri imaturi se lasa influentati de curentul acesta, lansat de producatorii crestini. Multi dintre cantaretii crestini, care au facut multi bani din aceasta promovare, acum se comporta ca personalitatile de la Hollywood, aratand lipsa de respect la adresa lui Dumnezeu si a crestinilor decenti. Unde in Biblie, ati gasit ca sfinti din Vechiul Testament sau ucenicii Domnului Isus sa afiseze o atitudine aroganta si sa fie asa de bogati precum sunt multe vedete crestine in zilele noastre? Suntem asa de critici la adresa Vaticanului si la opulenta lui, dar incepem sa ne asemanam cu ei. Pocaiti-va!

UN SFAT BIBLIC IMOTRIVA APOSTAZIEI

Din partea Domnului Isus Cristos: „te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.“ (Apocalipsa 3:18-22)... „Iata, Eu vin curind si rasplata mea este cu mine, ca sa dau fiecaruia dupa faptele lui. Eu sunt Alpha si Omega, Cel dinti si Cel de pe urma, Inceputul si Sfirsitul. Ferice de cine isi spala hainele ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate. Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, uchigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna.” (Apocalipsa 22:12-15)

Din partea apostolului Pavel: „Tu, insa, ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele care au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat; si totusi Domnul m-a izbavit din toate. De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti. Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii, si se vor amagi si pe ei insisi. Tu sa ramai in lucrurile, pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru

orice lucrare buna.“ (2 Timotei 3:10-17)

„Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si implineste-ti bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)

Din partea apostolului Ioan: „Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.“ (1 Ioan 3:7-10)

De la profetului Daniel: „Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara. Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit…! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari. Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!” (Daniel 9:16-19)

Din partea autorului declaratiei.

• Scapa de televizor.
• Limiteaza activitatea la computer pentru temele de la scoala, la munca sau in scop de cercetare.
• Arunca toate dvd-urile, revistele, CD-urile, posterele cu continut sexi, pornografic, violent, ocult, incluzand toata muzica rock sau heavy metal, crestina sau necrestina.
• Fii la zi cu ce se intmpla in jururl tau si in lume, din publicatiile crestine sau news nepoluate de pe net.
• Cere-I lui Dumnezeu sa te ajute sa te intorci la El si sa te umple de Duhul Sfant.
• Asigura-te ca citesti zilnic din Biblie si te rogi.
• Cere-i lui Dumnezeu sa-ti descopere planul Sau pentru tine si implica-te in el imediat.
• Stai aproape doar de crestini evlaviosi.
• Scapa de toate hainele indecente.
• Daca ai o familie pune-o pe primul loc, dupa Dumnezeu.
• Citeste carti devotionale de autori celebri, precum: C.H. Spurgeon, John Piper. John Mc Arthur, Chuck Smith, etc.

TREI ATITUDINI CU PRIVIRE LA ACEST MANIFEST PENTRU TREZIRE SPIRITUALA

1. Daca esti un crestin treaz, te bucuri la citirea acestui manifest si il vei trimite si altor crestini.
2. Daca esti un crestin caldicel, probabil ca te-ai simtit ofensat la inceput, dar ai realizat pe parcurs ca este timpul sa te trezesti.
3. Daca esti un apostat, te vei revolta dupa citirea acestui manifest, dar daca te vei pocai cu adevarat, Dumnezeu va face din tine un credincios adevarat.

Trimiteti reactiile dvs. la e-mail:gracetoday2@yahoo.com

---

[i] Cultura pop ( „popular culture” in limba engleza) este un fenomen mondial de anti-cultura inceput in anii 1960, care a cucerit tinerii din intrega lume, indiferent de convingerile pe care le au: crestini, islamici, atei, budisti, hindusi ect. Cultura pop este o revolta impotriva autoritatii familiei, institutiilor de educatie, bisericii sau religiei din care fac parte tinerii respectivi. Cultura pop promoveaza indecenta, imoralitea sexuala, muzica „Rock” si Heavy Metal” cu toate variantele lor, drogurile, ocultismul si initirea in satanism. Cultura pop este intens promovata de mass media contemporana pentru indoctrinarea tineretului cu o astfel de cultura malefica. Culura pop este religia tineretului, care in viitor ii va duce la inchinarea fata de anticrist. Crestinii pot scapa de cultura pop acasa si in Biserica, traind in sfintenie autentica si evitind programele mass mediei. Crestinii trebuie sa ia in serios studierea Cuvintului, Evanghelizarea, si promovarea culturii crestine fara influente ale culturii pop.

Bibliografie:

Christian Rock: Exposed

www.av1611.org/crock/crockex1.html

Metaphysical Media: The Occult Experience in Popular Culture Emily D. Edwards. She is an associate professor of broadcasting and cinema at the University of North Carolina, Greensboro.

Rock Music in American Popular Culture II: By B. Lee Cooper, Wayne S. Haney

Wikipedia Encyclopedia pe internet: Counterculture

Encyclopedia Britanica pe internet: Counterculture